Finala fanilor

Cristian China Birta – Oltea Zambori.

Duminica, stadionul Arcul de Triumf din capitala va gazdui finala SuperLigii CEC Bank. Se joaca pentru echipa, pentru trofeu si cel mai important se joaca pentru fani. Fani care, indiferent de rezultat, au scandat in tribune la fiecare meci al echipei preferate.

Pana duminica, cand fanii se vor intalni fata in fata pe stadion, batalia se duce in online. Am rugat doi bloggeri, unul cu sufletul in Maramures si altul in Banat, sa ne scrie despre echipa prefera. Ce a iesit vedeti in randurile de mai jos.

Chinezu: „Eu stau in Bucuresti de mai bine de 15 ani. Dar cu toate acestea lumea stie ca atunci cand aud de Baia Mare ma aprind instant. Pentru ca fac parte din acea categorie de oameni pentru care orasul natal ramane cel mai frumos oras si unde revin cu mare, mare drag ori de cate ori am ocazia. Iar cand se intampla o combinatie de Baia Mare cu sport, iar cand aceasta combinatie inseamna mare performanta, atunci sunt cat se poate de mandru.

Ce a realizat CSM Stiinta Baia Mare la rugby este deja istorie. Trei titluri de campioni nationali, trei ani consecutiv inseamna istorie, mai ales in vremurile acestea grele din toate punctele de vedere. Duminica, baietii vor trage tare ca sa isi treaca cel de-al patrulea titlu in palmares, intr-un meci foarte greu cu o foarte frumoasa echipa timisoreana.

Voi fi în tribuna pe stadionul de langa Arcul de Triumf ca sa ii încurajez pe baimarenii mei. Si ii invit pe toti cei care simt la fel ca mine sa vina sa strigam impreună „Hai Baia Mare, hai baieti!”

Nebuloasa: „N-am fost niciodata un fan impatimit al rugby-ului. De aceea, atunci cand am mers la primul meci de rugby pe un stadion, am facut-o doar pentru ca juca Timisoara. Si, daca imi amintesc bine, nici nu stiam exact cum se numeste echipa. In afara de „rugby Timisoara”, nu stiam nimic. Acum stiu ca numele complet, pe care il spun de cate ori am ocazia, e acesta: RCM Universitatea de Vest Timisoara.

Mersesem la meci pentru ca il cunoscusem pe Daniel Carpo cu doua zile inainte. Era de cateva saptamani in Timisoara, fiind recent transferat. La fel, tot nu stiam nimic altceva despre el decat ca e component al nationalei. Statusem de vorba si am fost fascinata de felul in care i se lumineaza fata si ii stralucesc ochii atunci cand vorbeste de pasiunea vietii lui: rugby-ul.

A fost un sport care m-a cucerit din prima secunda: niste barbati ce parea incredibil de puternici, dovedeau o gratie demna de balerine, atunci cand se ridicau pentru a prinde balonul care se aduna de la margine; aveau nevoie, pe langa forta, de o mare concentrare si de luarea unor decizii la secunda. Eram fermecata si in cateva minute m-am vazut in picioare, urland si incurajandu-i pe ai nostri.

Am urmarit spectacolul (caci e o adevarata productie ceea ce se petrece pe stadion la fiecare meci) de fiecare data cu sufletul la gura, din tribune sau din fata calculatorului. Am simtit ce inseamna sa suferi, ca suporter, cand echipa a pierdut, insa, din fericire, acest gust amar n-a fost simtit de prea multe ori in ultimul an.

Acum, ai nostri sunt in finala Super Ligii la Rugby, dupa ce, in decembrie trecut, au castigat Cupa Romaniei, intr-un meci in care au avut aceeasi adversara: CSM U Baia Mare. Au ajuns in finala Super Ligii dupa ce au zdrobit, in semifinala, Farul Constanta cu scorul de 68-13. Iar asta ma face pe mine, ca timisorean cu acte, sa imi sara inima din piept de mandrie.

Rugby-ul e un sport de domni, spune-se. Dupa ce i-am vazut pe toti cei care il practica, dupa ce am admirat felul in care se comporta in teren, in pauze si dupa incheierea meciului, am fost uimita si am dat dreptate acestei zicale. Fair-play-ul si echipa sunt niste constante ale fiecarui meci, iar faptul ca si Timisoara are niste reprezentanti de seama in prima liga a rugby-ului romanesc nu poate decat sa ma faca foarte fericita.

Fanii nostri cei dedicati, echipa are nevoie de voi! La Bucuresti, in 7 octombrie. Sa cantam, sa-i sustinem , sa le dam o bucata din sufletul nostru de timisorean. Caci Timisoara nu inseamna doar nascuti si crescuti in orasul de pe Bega, ci si acei oameni care isi indeplinesc o bucata din visele lor, imbogatind orasul cu inca un om care zambeste.

Calafeteanu, Lemnaru, Carpo, Chester si ceilalti au nevoie de fiecare gand bun, fie ca va fi pe viu, fie din fata televizorului. Dar au nevoie sa ne stie aproape, mandri ca au ajuns sa joace finala suprema in rugby, in Romania.

Hai Timisoara, o spun cu tot aerul din plamani. Si sper sa o spuna cat mai multi in ziua meciului, sa-i aducem pe baietii nostri acasa, cu un trofeu pe care il merita din plin, dupa atata munca.”

Ți-a plăcut articolul? Distribuie-l către prietenii tăi:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alte articole similare:

Link-uri utile