Povestea incredibila a Doamnei de Fier, prima si singura femeie antrenor de rugby

Ziarul “Adevarul” a publicat sub titlul “Mircea Lucescu? Nu, Mariana! Povestea incredibila a “Doamnei de Fier”, prima si singura femeie antrenor de rugby” istoria antrenoarei care a format generatii de rugbysti. In povestirea sa, Adrian Epure porneste de la echipa pe care Mariana Lucescu a format-o in comuna Pantelimon si puncteaza reperele importante din viata acesteia.

“In urma cu patru-cinci decenii, o profesoara de educatie fizica si sport a format o echipa de rugby în comuna Pantelimon. Fosta jucatoare de handbal, de baschet si volei, Mariana Lucescu (1935-1999) a deprins pasiunea pentru rugby de la sotul ei, Dan Lucescu, fost jucator si arbitru, dar si de la tatal ei, care evoluase la echipa interbelica Viforul Dacia.

Devenita profesoara de educatie fizica si sport, a format prima echipa scolara de rugby în Pantelimon. Antrenoare la Scoala Sportiva nr. 2 din Bucuresti, cea poreclita „Doamna de Fier“ datorita severitatii sale si-a condus echipele spre câstigarea a patru titluri nationale. Primul dintre ele a fost castigat în 1973, când elevii ei au reusit sa se impuna în finala în fata lui CS Scolarul Bucuresti, formatie pregatita de Cornel Munteanu, un antrenor cunoscut pentru priceperea lui de a forma jucatori.  Mariana Lucescu a uimit pe atunci lumea rugby-ului mondial, fiind prima femeie antrenor al unor formatii de baieti. Din acest motiv, francezii i-au spus „Madame Rugby” în semn de pretuire. În România, în schimb, a fost acceptata greu, fiind antrenori care nu puteau concepe ca pot fi batuti de o femeie…Cu toate acestea, Mariana Lucescu a continuat sa lucreze in acest sport, a notat revista IlfovSport.

Din momentul în care a început sa antreneze s-a dus vestea în tara si nu numai. Au venit s-o intervieveze ziaristi din Franta, Anglia, Israel, URSS. Un club francez care aflase despre ea din L’Equipe i-a propus chiar un angajament.  Dar Securitatea nu i-a dat voie sa plece. Francezii au vrut totusi sa pastreze relatia si i-au trimis cateva rânduri de echipament pentru echipa. La club însa nu a ajuns nimic…Totul a fost confiscat fara nici o explicatie. Cum n-a urmarit niciodata castigul material – ba, din contra, le oferea copiilor ciocolata din banii ei -, ultimii ani din viata si i-a petrecut confruntata cu numeroase lipsuri.

Uitata de multi, în anii ’90 a refuzat sa faca cerere, conform regulilor MTS, pentru a primi titlul de antrenor emerit pe care îl merita cu prisosinta. Mariana Lucescu s-a stins din viata, în 1999, dupa ce se autoizolase – ulterior i-a fost acordat titlul, post-mortem, iar unul dintre terenurile de rugby (cel dinspre clubul Triumf) din complexul de la ”Arcul de Triumf” a primit numele ei.”

Articolul il puteti citi aici.

2 comments

  1. Pingback: Povestea incredibila a „Doamnei de Fier”, prima si singura femeie antrenor de rugby — Arlechinii Bucuresti

  2. A creat generatii de rugbysti sursa ei de jucatori fiind comuna Pantelimon si cartierul de langa fosta uzina Republica. A scos generatii de rugbysti de cicolata. Pe banca de la Tineretului le controla notele de la scoala !
    Cuvantul de ordine era : Nu am nevoie de tampiti !

    Pe stadionul Olimpia, cand la pauza se contura castigarea partidei si obtinerea titlului de Campion, i s-a recomandat sa isi ia un pantalon de trening deoarece jucatorii o vor arunca cu in sus si nu prea e bine fara acest accesoriu. Speriata s-a conformat si bine a facut !

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *