Antonio Dumitru, antrenorul de rugby ce slefuieste caracterele juniorilor

Echipa RC Antonio Jr a dominat sezonul 2016 la minirugby la categoria de varsta U12, castigand titlul pus in joc de catre Asociatia Municipala de Rugby Bucuresti, antrenorul Dumitru Antonio primind la finalul anului competitional 2016 si titlul de „Cel mai bun antrenor de minirugby” din partea Federatiei Romane de Rugby. Povestea frumoasa a cresterii acestui club si a celui care slefuieste talentele micutilor este redata in paginile revistei Avantaje, din luna septembrie.

„Într-o lume în care sportul este asociat automat cu fotbalul, există şi oameni cu vocaţie care au dorit să arate că se pot face lucruri extraordinare şi în alte discipline sportive, doar din pasiune. Un astfel de om este Antonio Dumitru, cel care a creat clubul sportiv Antonio jr, din Complexul Studențesc Tei. Pe Antonio Laurenţiu Dumitru mai toată lumea rugbistică îl știe drept „domnu’ ” și știe că „RC Antonio Jr.”, clubul pe care l-a construit de la zero, pas cu pas, cu dăruire și  dedicatie, domină de trei ani încoace competitiile de minirugby din România, la categoria U12 și U14. Mai multe însă, despre „descoperitorul de talente” Antonio Dumitru nu se prea știe. Și nu pentru că s-ar ascunde, ci doar pentru că, modest din fire, fostul mare sportiv crede că despre el trebuie să vorbească doar rezultatele muncii lui și ceea ce lasă în urma sa.”

„Cine nu este obișnuit cu regulile complicate ale rugby-ului, acest joc de o duritate extraordinară practicat de niște gentlemeni desăvârșiți, ar zice că performanțele micilor jucători de la Rugby Club Antonio Jr. nu-s mare lucru. În realitate însă, în spatele fiecărui succes al echipei, al fiecărei acțiuni reușite și al tuturor gesturilor caritabile, se ascunde o cantitate uriașă de muncă, zile și zile de pregătire, eforturi, cunoștințe și logistică complicată. Se ascund și eforturile uriașe și antrenamentele, se ascund și ploaia şi arşiţa şi noroiul şi frigul, ca și praful, sudoarea și alergătura până la epuizare. Toate astea, însă, trebuie să le vezi cu ochii tăi. Să le trăieşti acolo “la firul ierbii”. Numai aşa poţi să înţelegi şi să furi ascunzişurile meseriei ăsteia de antrenor de rugby. Fiindcă rugby-ului îi înveți regulile, dar după aia trebuie să furi. Chiar aşa cum ziceau ăi bătrăni. Cu ochii, cu mintea şi cu mâinile. Încet, tiptil, cu răbdare de drac şi pe tăcute, aşa cum se fură caii, noaptea, prin bălţile Brăilei. Iar asta costă imens, așa cum a costat și pentru Antonio. Costă suflet, trudă de ocnaş, speranţe, chinuri, apoi căderi și victorii, idei, vise, încercări, zile după zile, săptămâni, ani.”

Tot articolul il puteti citi aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *