Cristian Zamfir, campion DNS cu Știința Petroșani: “Acest titlu este pentru nea Adi, i-am împlinit visul”

CS Știința Petroșani este noua campioană a Diviziei Naționale de Seniori, după ce a trecut de CS Năvodari cu 13-12. Hunedorenii au terminat neînvinși această ediție de campionat, o ediție desfășurată într-o perioadă extrem de dificilă marcată de pandemia de coronavirus. Marcatorul singurului eseu al întâlnirii, Cristian Zamfir (20 ani) , a vorbit despre ce inseamna pentru el primul titlu de campion cucerit chiar in primul sezon , cum a fost aceasta perioada dificila.

Felicitări pentru acest titlu, ce înseamna pentru tine?
Este rodul muncii noastre, a întregii echipe, cucerind titlul de campioni am făcut să merite tot efortul depus și unele sacrificii cauzate de aceasta perioada. Personal, este primul titlu de campion, deși am jucat finala în fiecare an la juniori. Este o satisfacție enormă, un scop atins și o motivație să merg mai departe spre mai multe succese.

Cum a fost finala?
A fost un meci greu, poate chiar cel mai greu din această ediție de campionat. Ambele echipe și au dorit să câștige această finală, dovadă fiind scorul atât de strâns.

Ce crezi ca a facut diferența între Petroșani și Năvodari?
Nu cred ca a fost o diferența semnificativă. Noi ne-am dorit mult acest titlu și am luptat pentru el. Cred ca diferența a fost în repriza a doua, când noi am reușit să fim mai disciplinați spre final și am ținut adversarul în propriul lui teren.

Cum a fost acest sezon competițional, cu atât mai mult cu cât, voi sunteți semiprofesioniști? Cum a fost cu pregătirea?
A fost un sezon puțin ciudat pentru toată lumea, însă am rămas optimiști și fiecare a făcut eforturi individuale reușind să ne antrenăm singuri, acasă, sau când s-a putut ne-am antrenat pe teren.

Cum este în general cu pregătirea?
Deși majoritatea băieților au serviciu, au gestionat situația astfel încât să acorde importanță și rugby-ului. Antrenorul a avut grijă să nu ieșim total din forma în care am terminat turul. Nu toți suntem din Petroșani, suntem mulți si din București, iar când nu ne-am putut strânge toți acolo în cursul săptămânii, antrenorul Alexandru Lupu s-a împărțit si la Petroșani și la București. În plus, suntem câțiva băieți care facem parte din CNOPT și ne-am antrenat aici, la București. Facem naveta mai mult când mergem să jucăm meciurile acasă, în rest antrenorul nostru face naveta mai des decât noi, însă la sfârșit de săptămână reușim sa ne strângem toți.

Ați terminat neînvinși această ediție de campionat. Care este secretul?
Nu știu dacă putem vorbi de un secret, însă ce vă pot spune este că suntem un mix de jucători, am colegi care au participat la Cupe Mondiale, colegi care practica acest sport de dinainte de a mă fi născut eu, apoi suntem și mulți jucători tineri. Experiența celor mai în vârstă cu dorința noastră de a juca rugby ne-a ajutat să ajungem la acest număr de victorii, 10 din 10. Personal, le mulțumesc atât colegilor mei, cât și antrenorilor.

Ce o face pe Știința Petroșani atât de specială? Toate lumea vorbește ca despre o familie…
Spiritul, atmosfera … toți cei care au trecut pe la club si vor mai trece, asta cred că face ca această echipă să fie atâr de specială. Într-adevăr pot spune că suntem ca o familie, că asta face rugbyul din jucători, îi unește.

Cum ați reușit să vă adunați după pierderea antrenorului vostru principal, Adrian Costache?
Pierderea lui ne-a marcat pe toți, a fost o lovitură dură… Nea Adi, pe lângă alte calități ale sale, știa să intre “la inima omului”, iar vestea că s-a stins ne-a marcat pe toți cei care am avut ocazia să lucrăm cu el. Însă noi am rămas puternici și am reușit să îi ducem dorința la capăt, aceea de a ieși campioni. Această victorie a fost dedicată lui, titlu de campioni este pentru nea Adi.

Tu ai lucrat cu el la Centrul Național de Excelență de la Cornu. Ce ai învățat de la Adrian Costache?
Nea Adi ne-a învățat multe, atât lucruri ce țin de rugby, cât și cele de țin de viață. Dumnealui, alături de Marcel Giucal și Răzvan Borș, cu care sunt coleg acum la Știința, mi-au pus balonul oval în mână, ei m-au învățat primele detalii ale rugbyului. Cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat de la Nea Adi este acela de a merge înainte indiferent de rezultat. Deși își dorea mereu sa câștige, știa însă să accepte și eșecul, știa să ne încurajeze, să ne spună acele cuvinte care să ne facă să ne dorim să revenim mai puternici.

Ce înseamnă rugbyul pentru tine?
Pentru mine rugby este un stil de viață, o pasiune la care nu aș putea renunța.

Ce planuri de viitor ai?
Îmi doresc să am cât mai multe meciuri jucate ca să pot face pasul spre primul eșalon valoric, să ajung să joc în SuperLiga CEC Bank, după care, în viitorul apropiat să ajung la lotul mare de seniori.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *