Daniel Carpo, la retragerea din cariera sportivă: “Sportul îți dă o oportunitate, o fereastră spre a te dezvolta”

Sezonul competițional 2019-2020 a fost unul atipic și pentru sportul românesc. Afectate de pandemia de coronavirus, competițiile interne și internaționale au fost întrerupte, reluarea lor făcându-se după câteva luni de pauză. În rugbyul intern românesc, acest sezon competițional a aparținut celor de la CSM Știința Baia Mare care au reușit eventul. De asemenea, acest sezon a însemnat finalul carierei de jucător pentru unul dintre internaționalii români, Daniel Carpo. Component al echipei CS Dinamo din ianuarie 2019, cu care a evoluat în toate meciurile din SuperLiga CEC Bank și Cupa României, Daniel a pus punct carierei sportive la vârsta de 36 de ani, după 21 de ani petrecuți în sport. Rămâne însă aproape de echipa națională a României, fiind mangerul Stejarilor, dar și aproape de terenul dintre H-uri, ca antrenor la CNOPT.

Cum a fost acest sezon competițional pentru tine? Cu pandemie, cu pauză, cu antrenamentele reluate greu, cu testări, cu măsuri de precauție mai mari, etc.
2020 a fost un an plin de provocări, un an memorabil din punct de vedere emoțional. Să stai departe de mediul în care ai fost obișnuit,  însă să îi ceri organismului sa se pregătească chiar și într-un apartament de 50mp la un nivel optim.  Venind  însă din ambele lumi și cea a sportivului și cea a personalului ce încearcă sa faciliteze cele mai bune și sigure condiții pentru ca sportivii să performeze,  transmit respectul meu și celor din spatele ‘cortinei’.

Care este secretul unei cariere atât de longevive în primul eșalon valoric?
Nu cred că este niciun secret în mod special. De când mă știu am fost un tip ambițios, un tip care s-a respectat pe el însuși și a respectat sportul pe care îl practică. Asta înseamnă un program destul de riguros, o dietă bună, odihnă bună, adică lucruri specifice sportivilor de mare performanță.

Cum ți-ai caracteriza cariera de jucător?
Am fost un jucător ambițios. Chiar dacă nu am avut tot talentul necesar, am avut ambiție care a compensat foarte mult pe acest aspect și tocmai de aceea am reușit să îmi îndeplinesc obiectivele pentru că atunci când îmi propuneam ceva nu exista cale de întoarcere sau să nu reușesc acel lucru.

Ce performanță îți vine acum, repede, în minte?
Fiind o carieră atât de lungă cred că aș omite foarte multe, însă clar titlurile naționale, selecțiile la naționala României, participarea la Cupele Mondiale rămân foarte aproape de sufletul meu.

Dacă ar fi să punctezi un moment important din cariera de jucător de club, care ar fi aceea?
Titlurile de campion național rămân foarte aproape de sufletul meu, însă o amintire tare dragă este cea din 2007, la finala de campioant CSM București – Steaua, la care tatăl meu a fost prezent în tribună. A fost singura finală la care el a fost prezent și îmi rămâne și este foarte aproape de suflet.

Ce mesaj ai transmite tinerei generații sau celor ce încă nu sunt hotărâți dacă vor să continue în rugby?
Știu că ne confruntăm cu această problemă, de renunțare la sport, dar este foarte trist. Sportul îți dă o oportunitate, o fereastră spre a te dezvolta, de a ajunge și de a fi ceva în viața asta pe o cale, nu aș spune ușoară pentru că nu e ușor sportul, pe o cale frumoasă. Faci ceea ce-ți place, faci un lucru memorabil și poți reuși, de asemenea, și-n viață. E păcat să nu încerce până la capăt, dacă tot s-au apucat de acest sport, până la 22, 23, 24 de ani, să vadă dacă sportul este pe sufletul lor și apoi să ia o decizie.

Ai tot avut gânduri de retragere, ai renunțat, apoi iar te-ai gândit la retragere. Ce te-a determinat să mergi înainte?
E foarte dificil să te oprești. Chiar și în acest moment este greu să renunț la ceea ce îmi place. Am cochetat cu funcția de manager, cu lucrurile administrative, însă tot timpul, plăcerea și dragoste pentru sport mergea spre iarbă. Când am primit oferta celor de la CS Dinamo mi-a fost foarte ușor, nu am stat de două ori pe gânduri pentru că de muncă fizică sau de muncă în birou putem avea parte toată viața după ce terminăm, însă de sport nu poți profita decât atunci când ești în formă pentru că sportul este neîndurător. După o anumită vârstă începi să te resimți, cum e și cazul meu (nr. râde), nu mai poți face performanțele pe care le făceai în tinerețe, nu vrei să te faci de râs, simți că trebuie să te oprești la momentul respectiv. Eu am simțit că încă mai am ceva de dăruit rugbyului și nu mi-a fost greu să iau atunci acea decizie de a continua.

Ce i-ar transmite acum Daniel Carpo, copilului Daniel Carpo?
Am sentimente împărțite pentru că știu cât de greu este. Dacă aș putea să îi spun ceva poate l-aș îndruma spre alte oportunități, însă dacă mă gândesc la satisfacția pe care o ai în momentul de față i-aș spune să continue, să lupte poate mai mult decât am făcut-o eu, să nu repete anumite greșeli și să fie, de ce nu, mai ambițios, deși e dificil de concurat cu mine când e vorba de ambiție, însă întotdeauna e loc de mai bine, de îmbunătățire. Cred că i-aș spune să își urmeze sufletul pentru că nu poți să obligi pe cineva să facă un anumit lucru pe care nu-l simte sau nu vrea să-l facă. Îl voi lăsa să își aleagă el calea în viață.

INFO:
Cu 56 de selecții în tricoul României, “Căluțul”, originar din Mahmudia (jud. Tulcea) a început rugbyul la LPS CSS 2 Nicolae Rotaru Constanța, descoperit fiind de Aurel Radulescu și inițiat în tainele rugbyului de către Bucur Dumitru. A făcut apoi pasul la seniori la Farul Constanța, in 2012 s-a transferat la Timișoara Saracens, după care a urmat o perioadă în care a evoluat în Anglia la Coventry și Richmond, revenind în februarie 2017 în România, la CSM Bucuresti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *